marți, 11 mai 2010

Nunta cu porumbei sau cu fluturi?



-traditional sau nu nuntile au devenit din ce in ce mai spectaculoase
Nunta cu fluturi



De la „dansul găinii“ la "dansul pinguinului", tradiţionalii colaci, ori furatul miresei, nunta românească a evoluat până la artificii, baloane sau decoruri cu fluturi vii.


PORUMBEI

Complex şi dificil examen de viaţă, de relaţii şi mesaje sociale, nunta a reprezentat, în tradiţia populară, „cea mai strălucitoare, prin fast“, sărbătoare din viaţa omului, organizată în jurul ritualurilor laice ori religioase, după cum explică Ala Movileanu, muzeograf la Muzeul Satului. În zilele noastre ele s-au pierdut, s-au schimbat ori au fost înlocuite cu unele de „import“. Aşa sunt deja celebrele superstiţii rezumate în formula „ceva nou, ceva vechi, ceva împrumutat, ceva albastru“, ori faimosul obicei al extragerii şi aruncării jartierei miresei.


După ce tradiţia aruncatului de grâu la ieşirea mirilor din biserică, simbolizând speranţa de fertilitate a celor doi tineri, a fost înlocuită cu răspândirea de petale de flori şi confetti ori eliberarea de porumbei, recent, o inovaţie venită din SUA şi Anglia a ajuns şi la noi: fluturi vii.

Orice mireasă îşi doreşte o nuntă ca-n poveşti. Dacă basmul include fluturi cât mai frumos coloraţi, care să fie eliberaţi într-un moment crucial al nunţii, ori dacă fiecare invitat va ţine pentru câteva clipe în palmă o astfel de vietate fragilă, totul va deveni feeric.

Atraşi de rochia albă a miresei

Irina Predescu, deţinătoarea firmei Butterfly Trading, care furnizează fluturi vii pentru diferite evenimente, mai ales nunţi, povesteşte despre activitatea frumoasă şi delicată căreia i s-a dedicat cu pasiune în ultimii doi ani.

Ideea i-a venit după ce a văzut filmările de la o nuntă din SUA în care erau folosiţi fluturi. Iniţial, s-a gândit să aducă din Anglia exemplare din specia denumită popular „Painted Lady“, apoi a intrat în legătură cu un crescător din Maramureş, care se ocupa de fluturi de 12 ani, din pură pasiune. Astfel a pus bazele unei afaceri care, deşi aflată la început, promite: deţinătorul firmei Amazing Butterfly, un crescător din SUA, unde activităţile de acest gen datează de 10-15 ani, a ajuns, în anul 2007, la o cifră de afaceri de un milion de dolari.

Pentru nunţi, Butterfly Trading furnizează în special fluturi frumos coloraţi, „Ochi de păun“ ori „Coada rândunicii“ care, spre deosebire de speciile albe, au un zbor mai spectaculos, planat, şi culori deosebite, care arată feeric în fotografii. În plus, ei sunt de dimensiuni mai mari, „Coada rândunicii“ ajungând până la 8-9 cm.

Este în proiect aducerea unei noi specii, de culoare roşie, fluturele „Amiral“. Ei sunt puşi în coşuri ori în recipiente din sticlă cu aranjamente de plante în jur şi pot fi admiraţi de invitaţi înainte de a fi eliberaţi.

Fluturii pot fi aduşi şi în recipiente de hârtie individuale, pentru ca fiecare invitat să poată elibera câte unul care, înainte de a-şi lua zborul, va sta câteva clipe pe mâna invitatului, cât să poată fi admirat.

De obicei, odată eliberaţi, fluturii se îndreaptă către mireasă, pentru că sunt atraşi de culorile deschise.

Fluturii pot deveni tema centrală a nunţii

Din experienţa Irinei Predescu, la firmele furnizoare de fluturi vii apelează persoane cu venituri peste medie şi cu studii superioare. Comanda este făcută de mirese, iar uneori de naşi sau de mire, care păstrează secretul până la nuntă, pentru a-i face o surpriză „protagonistei“.

Cei care-şi doresc o nuntă „cu fluturi“ trebuie să-i comande înainte cu 27-32 de zile, pentru că sunt o „marfă“ perisabilă, ce nu poate fi ţinută „pe stoc“. Ei pot opta pentru 50 până la 500 de exemplare. Preţul nu este mic, pentru că fluturii necesită condiţii speciale de creştere şi transport: de la 1.250 de lei pentru 50 de fluturi, în funcţie de specie, până la peste 4.000 de lei.

Ei sunt furnizaţi în special în Bucureşti şi zonele din jur, pe o rază de 150-250 de kilometri. Delicatele zburătoare pot reprezenta punctul central al unei nunţi, „tema“ în jurul căreia se construieşte întregul eveniment. De aceea, Irina Predescu plănuieşte să aducă, de la o firmă din Franţa, fluturi mecanici, ce pot fi plasaţi în interiorul invitaţiilor. Datorită mecanismului cu care sunt dotaţi, ei îşi „iau zborul“ la deschiderea acestora.

O „marfă“ perisabilă

Deşi este foarte tânără, încă studentă la Drept, Irina Predescu este o persoană responsabilă şi respectă natura. Ea furnizează numai specii autohtone, astfel încât să nu fie deranjat fragilul echilibru ecologic al zonei. Acesta este şi motivul pentru care, multă vreme, nu a avut fluturi albi: majoritatea speciilor de la noi erau prădători. După ce a primit mai multe cereri în acest sens, a reuşit să găsească trei specii potrivite, pe care le furnizează alternativ, în funcţie de sezon.

Pentru ea, fluturii nu sunt neapărat o sursă de bani. A ajuns să-i îndrăgească şi se preocupă întotdeauna de binele lor: fluturii nu sunt furnizaţi decât în momente care le sunt propice din punct de vedere al temperaturii, într-un anotimp şi moment al zilei care să nu le dăuneze. Ei sunt ţinuţi în recipiente mari, în care să aibă aer şi mâncare şi sunt protejaţi cu grijă în timpul transportului, în maşini frigorifice setate la 20 de grade Celsius.

"La o nuntă, naşul a vrut să-i facă o bucurie miresei şi a comandat fluturi fără să-i spună. Surpriza a fost atât de mare încât ea s-a speriat." - Irina Predescu, patroana Butterfly Trading

MODERN

Obiceiuri din zilele noastre

Acum, accentul la nunţi se pune mai degrabă pe aspectul estetic şi pe latura romantică a evenimentului, mai puţin pe simbolistică, fie ea laică ori religioasă. După cum explică Medi Antonescu, organizator de nunţi, în centrul evenimentului stau mai degrabă alegerea decorurilor florale pentru mese, a unei „teme“ şi a unei culori centrale. Se folosesc artificii, baloane ori torţe. Şi, bineînţeles, aşa-numitele „artificii cu fluturi vii“. În unele zone, s-au mai păstrat vechi obiceiuri precum îmbrăcatul miresei, redus însă doar la potrivirea voalului de către naşă, bărbierirea mirelui ori răsturnarea unei găleţi cu apă, în care în trecut se puneau bani, ca simbol al prosperităţii. Mai des se regăseşte obiceiul legat de „îmbrobodirea miresei“. În unele zone din Ardeal se mai joacă „dansul găinii“, practicat de o femeie mai bătrână, care va fi plătită la sfârşit.

NOUTĂŢI

Trenduri din Marea Britanie importate în Baia-Mare

În apropierea oraşului Baia-Mare, la distanţă de zonele poluate şi în care se folosesc pesticide, Eugen, furnizorul Irinei Predescu, are o seră mare, cu plante potrivite pentru hrana fluturilor. Creşterea lor se învaţă greu, pentru că necesită studierea habitatelor şi încercări repetate de reproducere a condiţiilor din mediul natural. Pe lângă „ferma de fluturi“, Irina Predescu şi-a extins activitatea şi către alte zone, precum eliberarea de porumbei ori furnizarea de păuni albi pentru diferite şedinţe foto. În plus, ea comercializează fluturi înrămaţi şi urmează chiar să aducă scorpioni, înrămaţi sau în cuburi de acrilic, în urma solicitărilor venite de la domni care vor să ofere un cadou persoanelor născute în zodia aceasta. O nouă modă venită din Marea Britanie ar putea prinde şi la noi: achiziţionarea de fluturi vii pentru grădină, în zonele unde ei nu s-ar stabili în mod spontan. Tot din Anglia vine şi ideea comercializării de microhabitate, conţinând o larvă de fluture. Ele pot fi oferite de părinţi copiilor, pentru a urmări dezvoltarea frumoaselor insecte.

SIMBOLURI

Tradiţii străvechi ale nunţii româneşti

Rusalin Işfănoni, cercetător ştiinţific la Muzeul Satului, povesteşte că puţine dintre obiceiurile prezente astăzi la nunţi au rădăcini vechi. Odinioară lumânările erau din ceară de albine şi doar puţin mai mari decât cele obişnuite la biserică. La ţară, darul de nuntă nu se făcea în bani, ci în produse alimentare, obiecte pentru gospodărie ori animale vii. Verighete nu existau, iar mireasa nu purta voal, ci doar o cununiţă din flori naturale, nu neapărat albe. Aşa-numitele „mărturii“, adică mici punguţe cu bomboane, înlocuite mai recent cu bile ori pietricele colorate, nu existau. Se practica însă „îndulcirea“ invitaţilor cu dulceaţă de vişine, cireşe ori cu miere, pentru ca mirii să aibă o viaţă „dulce“. La masă se puneau doi colaci îngemănaţi, pe care mirii îi rupeau pentru a afla care dintre ei va trăi mai mult. Iniţial, la nuntă nu cântau tarafuri de lăutari, ci doar câte un muzicant cu fluierul, cimpoiul, vioara, cobza ori ţambalul.

OBICEIURI. Miresele de odinioară purtau doar o cunună de flori naturale
Trimiteți un comentariu